Oile mele pasc în derivă. Probabil aşa vor paşte în continuare, pentru că după seara asta de sărbătoare nu o să mai îndrăznesc să-mi acord un răgaz creator pentru o bună bucată de vreme, din două însemnate motive:
- nu mai sunt atât de articulată cum eram odată, tradus m-am tâmpit pentru că nu mai am timp să citesc decât sms-uri şi mailuri de la furnizori. Sms-uri nu de la furnizori.
- activităţile muncitoreşti, masa şi patul îmi ocupă 90% din timp, iar restul de 10% sunt blocată în trafic.
Şi pentru că elanul literar se declanşează aşa rar, vom profita şi vom aborda un subiect de intensitate maximă - cum am ajuns eu om mare şi care sunt avantajele şi dezavantajele acestui statut.
1. Casa mamei nu mai e acasă.
Însă e casa de la o sută de metri distanţă.
Alte avantaje majore nu aş putea menţiona, pentru simplul motiv că ultimele interdicţii mi-au fost impuse la cinci ani, când voiam să-mi scriu numele pe pereţi cu roşu. Un fel de marcat uman de teritoriu... mult mai evoluat decât varianta canină, evident. Cam tot atunci a început şi independenţa mea. Spre exemplu, să presupunem că în clasa a zecea aş fi întrebat-o pe mama dacă m-ar lăsa la munte cu o gaşcă de zece oameni, dintre care şapte beţi, cinci majori, opt bărbaţi şi toţi deviaţi; ea ar fi fost foarte îngrijorată să nu răcesc. Acum, însă, dacă mi-aş întreba colegul de apartament dacă am voie la munte... Probabil în contrapartidă am voie să scriu pe pereţi.
Ca dezavantaje, mâncarea nu mai vine la farfurie, vine la cutie. În cazuri rare şi excepţionale gătesc eu, însă dacă nu e porc thailandez cu varză, paella sau pui în sos de usturoi nu mă provoacă psihic, aşa că nu fac nimic, şi cum nu am timp toată ziua să caut reţete şi ingrediente exotice rezultă simplu că nu fac nimic. Deci la cutie să fie!
Şi-apoi mai am de frecat, spălat, şters, împăturat, împrospătat, călcat şi alte at-uri care nu ajută lista avantajelor cu nimic.
2. Muncesc, deci sunt independentă financiar.
Hahahahahahhaaaahahhahhahhhaaaah.
Aici avantajul e mama şi sunt persoanele adiacente care contribuie semnificativ la bunăstarea şi independenţa mea financiară. Dezavantajul e că muncesc.
3. Nu mai sunt studentă, sunt masterandă.
Doar avantaje! Pe vremea studenţiei, mergeam chiar şi la cursurile de dinainte de prânz, făceam proiecte, mergeam la teste, învăţam mai ceva ca-n sfatul lui Lenin şi aveam note bune. Acum nu am văzut la faţă niciun profesor decât la examene, nu calc prin facultate de parcă ar fi spital de boli infecţioase, citesc doar ce nu mă adoarme din materie - doar înainte de examene - şi am note bune.
4. Sunt responsabilă social.
Asta în cazul în care faptul că mi-am luat bicicletă poate fi considerat un mini-program de responsabilitate socială, prin aceea că nu mai poluez... aşa mult. Ecologiştii mi-au venit de hac şi mi-au spălat creierii într-atât încât am ajuns să mă deplasez cu un mijloc de transport acţionat mecanic. Un pedalat mic pentru Nausica, câteva sute de calorii arse, un pas mare pentru umanitate. Aşa se spune.
Dezavantajul e primarul, preşedintele, ţara şi toţi de la cârma ei care investesc în pantofi de mii de euro în loc să-mi contruiască o pistă pentru biciclete, unde nu risc să fiu împărţită-n patru zări. A nu se înţelege că am ceva împotriva pantofilor scumpi. Singura condiţie este să-i port eu.
5. M-a apucat dragostea de bebeluşi.
Şi aici, în sfârşit, încep să vorbesc serios. În asemenea hal m-a apucat dragostea de bebeluşi, încât mă gândesc foarte serios la propagarea speciei şi îmbrăţişarea condiţiei mele de mamifer. Însă dezavantajele - schimbat scutece zilnic... probabil, incapacitatea ghemotocului de a comunica, a se hrăni şi de a se deplasa singur, bale şi jucării cu bale prin toată casă, precum şi proporţiile colosale pe care aş risca să le iau - mă fac să îmi placă bebeluşii din cauciuc.