M-am trezit într-o carte. Era scrisă de un nebun, după legile sale. Ce legi?!
Oricum, eram personajul principal. Sau... credeam că sunt personajul principal. Ploua de parcă s-ar fi despicat cerul în două. Mă ploua mereu şi... de la o vreme, nu mai eram nici uscată, nici udă. Nici rece, nici caldă, nici vie, nici moartă. Undeva între toate. Nu eram nici fericită. Pentru că fericirea nu prea se vinde la kilogram şi, dacă s-ar vinde, nu aş cumpăra-o, că prea ar fi... ieftină, ştii? Nu eram nici tristă. Că tristeţea se dă moca, dar nu! Nu mai, mulţumesc! Eram deci, doar eu, pusă laolaltă. Un personaj principal care a intrat de bunăvoie în pielea unui personaj figurant.
Şi timpul era mereu când în faţă, când în spate, când prea scurt, când prea lung. Niciodată deodată cu mine. Şi mă întrebam... dacă ar fi să alerg după el, să o iau aşa, repede, la goană în urma lui, cu mâinile întinse, l-aş prinde, sau... ar fi în spatele meu?! Şi dacă ar fi în spate, dacă aş schimba brusc direcţia, l-aş prinde, sau... ar fi iar în spatele meu?! Şi, mai ales, vedeţi cum chestia asta se întâmplă mereu?
Spaţiul era... ăsta era foarte bine definit! Ca în desenele cu casă cu grădină cu căţel cu purcel, de la grădiniţă. Nu chiar aşa, exagerez, desigur. Dar ca în filmele americane, atunci. O casă, un garaj, o maşină, trei copii, un căţel, un soţ. Deloc purcel! Şi eu mă plimbam printre toate întrebându-mă dacă le merit, dacă le iubesc, dacă le vreau, dacă trăiesc.
Şi ieşeam zilnic din garaj, regulamentar. Stăteam la acelaşi semafor şi număram descrescător până la zero. Nu se întâmpla nimic, decât verde. Acceleram şi acceleram spre... următorul semafor, unde iar număram până la zero şi iar verde. Şi tot aşa, din roşu în verde, până la un birou ca în filmele americane. De unde lumea intra şi ieşea, iar eu mă auzeam zicând ceva, mereu lipsit de importanţă, mereu lipsit de mine. Şi era aşa amuzant să văd o eu fără mine.
Am visat că m-am trezit într-o carte scrisă de un realist. Sau într-un film american de duzină - cred că ăsta e pleonasm. Dar filmele europene sunt cam greu de trăit.