Eu şi solarul, nu foarte buni prieteni. Am avut şi eu perioada mea de rătăcire, prin liceu, când trăiam cu impresia că existenţa se rezumă la culoarea pielii, dar am evoluat. (Existenţa se rezumă, de fapt, la haine.) De atunci, mai mergeam din când în când, maxim cinci minute şi maxim la zile mari. Până într-o zi...
...Când am nimerit într-un tub cu neoane care pâlpâiau aiurea şi erau acoperite cu un gard de sârmă care semăna teribil cu o maşină de tortură. Sau cu un incubator, nu ştiu. Ştiu, cu o maşină de tortură încastrată într-un incubator. Veşnicia comprimată au fost cele cinci minute cât am stat înăuntru! Tremuram în bârâit liniar de solar şi aşteptam să vină apocalipsa. Când m-am văzut afară, cu mâinile şi picioarele unde erau înainte să intru, am mulţumit cerului şi am fugit mâncând pământul. Urmând să mă întorc când mi-or sta picioarele unde-mi stă capul.
Ei, dar o dată în viaţă termină omul prima facultate! Şi o dată în viaţă merge omul la banchetul de terminare a primei facultăţi. Şi nu vrea el să aibă o frumoasă tentă arămie atunci? Aşa că îmi iau inima-n dinţi şi merg la solar. Dar unde-mi stă capul?
Ajung la recepţia solarului, unde o domnişoară probabil recepţioneră a solarului rumega emoţionant ceea ce bănuiesc că era jumătate de pachet de gumă. Având în vedere că am hotărât să nu mai consider oamenii idioţi dacă au o înfăţişare care îi apropie foarte mult de ceea ce e, în viziunea mea, un idiot, ignor faptul că domnişoara nu se putea să arate mai idioată.
N: Nu ştiu cum să-ţi explic... DIN CÂTE ÎN CÂTE MINUTE SE POATE FACE SOLAR, DIN TREI ÎN TREI, DIN PATRU ÎN PATRU, DIN CINCI ÎN CINCI, CUM E SETAT SOLARUL AICI LA VOI?
D: Aaa! (cranţ, cranţ, cranţ)
N: AAA!!!
D: Din cinci în cinci.
N: Cinci, te rog.
D: Cincisprezece?
N: (oare-i bolnavă?) CINCI!
Trec de partea neplăcută, ajung în solar. Porneşte. Începe vântul, stropitoarea, "morena morena blablabla blablabla", toate bune şi frumoase. Pleacă morena, vine "lolli-lollipop". Şi numa' ce văd că pleacă şi lolipopul. Deja e putred. Păi dacă o melodie are, în medie, trei minute şi eu stau aici de două melodii, înseamnă că trebuia să nu mai stau aici de un minut. Poate or fi fiind melodiile astea într-o existenţă paralelă, unde timpul e altfel. Aştept, aştept, îmi miroase a putred şi mai tare, până la un moment dat când... ÎMI MIROASE A ARS. Apăs "stop", ies. Mă uit în oglindă. Nu mă mai uit în oglindă, că o omor dacă mă mai uit în oglindă.
N: Am impresia că nu am stat doar cinci minute.
D: Da, ţi-am pus zece.
N: ?
D: ...
N: Just! Tu ai vrut cincisprezece, clienta a vrut cinci, ai făcut tu, cu căpşorul tău, media.
Logica: Nu toţi oamenii care nu arată a idioţi nu sunt idioţi, dar toţi oamenii care arată a idioţi sunt idioţi.