Există anumiţi oameni al căror rost nu este definit, într-un anumit spaţiu şi timp. Nu vorbesc de existenţa lor, în general. Acolo intră alte categorii de oameni fără rost.
Ieri, ştie toată suflarea din România care ori are televizor, ori merge la şcoală, ori pur şi simplu deduce din nivelul de trai al conaţionalilor, profii şi studenţii au făcut grevă. Studenţii, pentru că noua lege (?) taie burse, decontări de abonamente... în general taie orice implică un flux de lichidităţi dinspre stat spre student. Profesorii, pentru că... nu ştiu de ce, pentru că oricum pe ei nu prea îi bagă nimeni în seamă.
Cum românii nu se ţin de cuvânt nici când zic că fac grevă, unul dintre profesori a dat sfară-n ţară că el face curs, că să nu lipsim. Cum profesorul în cauză este unul dintre cei mai tari profi care mi-au predat în facultate, mă abţin de la comentarii suplimentare. Şi cum revendicări la adresa statului român nu am, mă jertfesc pe altarul educaţiei şi mă îndrept grăbit spre facultate.
La intrare, cerberul, în persoana unei dudui prea înalte şi prea slabe. Nu mă înţelegeţi greşit, şi eu sunt înaltă şi slabă. Dar ce trece de un 1.80 m şi e femeie, trebuia să fie bărbat! Şi ce trece de 1.80 m, dar nu trece de 50 de kilograme, trebuie să mănânce!!! Dau să o ocolesc prin stânga, face un pas în stânga, dau să mă furişez prin dreapta, face un pas în dreapta. "Femeie, trebuie să fiu la curs de un sfert de oră şi, fie vorba între noi, sunt prea bătrână pentru jocurile astea", urlu în sinea mea şi mai încerc o dată prin stânga. Femeia, aerodinamică şi cu precizie de felină, e cu o secundă... în faţa mea.
Nausica: Mă inviţi la dans? Femeia: Unde mergi? Mă dau trei paşi în spate, mă uit tâmp la zidul pe care scrie cu litere de-o şchioapă "Universitatea de Vest Timişoara", mă uit tâmp la ea. Mă mai uit o dată la zid, mă mai uit o dată la ea. Ea, impenetrabilă. Încep să mă înduioşez...
F: Ştii că e grevă? N: Da... F: Ştii că nu o să mai primeşti bursă? N (abia stăpânindu-şi lacrimile): Sunt ultima din clasă, mie nu-mi dă nimeni bursă. F: Bine, bine, atunci ştii că o să trebuiască să plăteşti căminul? N: Da? Chiar dacă nu stau în cămin? F: Atunci poate nu ai auzit, dar nu o să-ţi mai fie decontate biletele! N: Ce bilete? F: De tren, de autobuz... N: Am maşină... F (exasperată): Atunci colegii tăi nu o să mai beneficieze de toate astea! N (exasperată): Atunci am convenit că e problema colegilor mei! F (la capătul răbdării): Ai auzit de solidaritate? N (la capătul răbdării): Întreabă-l pe prof! EL nu face grevă!!!