Dacă îmi zici că "genial" nu suportă grade de comparaţie, e clar că nu ai văzut cel mai genial serial care mi-a gâdilat vreodată retina şi alte părţi ale corpului (creierul ar fi un exemplu bun), House MD. Nu l-ai văzut? Dă-mi, te rog, o adresă de peşteră, să-ţi trimit câteva DVD-uri. Ai văzut o parte, dar nu-ţi place? Eşti ultimul om de pe pământ.
Nu, nu-mi veni cu argumente gen "gusturile nu se discută", că nu gust. Gusturile se bine-mersi discută. Şi gusturile chiar spun foarte multe despre tine. Înainte să-ţi caşti gura, îţi pot deja aprecia IQ-ul cu o marja de eroare de maxim 5%. Desigur, există şi excepţii. Mie, de exemplu, dacă mă vedeam aseară în oraş, nu-mi dădeam mai mult de 100 nici în ruptul capului!
La început am fost sceptică. Serial cu acţiune în spital? Nu, mulţumesc. După lungile insistenţe ale unui prieten, Dumnezeu să-i dea o maşină neagră şi un apartament cu şase camere şi trei băi, faţă-n faţă cu Parlamentul din Londra, mi-am luat primul episod. În doar câteva secvenţe, pe sărite, am văzut o bucată de creier, împrăştiată, câţiva metri de venă şi vreo doi ficăţei... în sânge. Mi-am dat seama că dacă încep să-l urmăresc, o să mai mănânc cam o dată pe săptămână. La momentul ăla, având de dat jos vreo trei kilograme, am apreciat că primul sezon o să se ocupe de problemă şi am apăsat butonul care a declanşat isteria.
Şi să mă vedeţi acum, la sezonul 6, cu ce poftă beau suc de roşii cu sare şi piper, în timp ce o armată de chirurgi îl taie pe unu' bucăţi bucăţele, îi pun inima pe masă, apoi o lipesc la loc şi o repornesc cu o chestie din aia care te curentează! Şi doar să mă vedeţi cum savurez o porţie de mâncare chinezească aburindă, în timp ce o tipă galben-verzui-străvezie vomită cu presiune şi determinare 3 doctori care se învârt în jurul patului ei!
De unde atâta tărie de caracter? De la el:
Gregory House îmi transformă pupilele în inimioare roz, îmi face inima să se zbată ca un fluture în plasă şi-mi lasă fluturii să zboare. Atât de bine construit poate fi! Ca personaj. E un tip deteriorat, arogant, ironic, îşi bate joc de aproximativ toată lumea, şchiop, dependent de calmante, jigărit şi, din când în când, suicidar. Îi plac jocurile, mai ales şahul, şi mai ales cu piese în carne şi oase. Ştie, în orice moment, de ce boală suferi şi de ce suferi. Te tratează şi te exploatează.
Şi chestia care îmi taie pur şi simplu respiraţia e că, după atâtea sezoane, nu ştiu dacă e nefericit pentru că nu poate sau pentru că nu vrea să fie fericit. Că ştiu întotdeauna că zice ce gândeşte, dar nu ştiu niciodată dacă gândeşte ce zice. Îmi taie respiraţia că nu ştiu dacă inima lui poate sau nu poate fi pornită cu o chestie din aia care te curentează.
